“In evolutia in timp a operei lui Dan Bota putem vorbi despre o constanta ce face ca lucrurile sa nu fie mult diferite, ci doar sa se implineasca in sensul celor dorite de pictor. Am putea vorbi acum despre curajul cu care el pune in pagina intrebari indraznete, despre aducerea ideilor intr-o corespondenta cat mai directa cu viziunea sa plastica. In acest sens abordarea dimensiunilor ample, in care concretul este absorbit de materia picturala, iar aceasta are forta de a transmite semnificatiile spirituale ale unei realitati palpabile este in acest moment una dintre cele mai importante caracteristici ale artei sale. Este o stare in care pictorul simte ca planeaza deasupra acestei lumi, asa cum marturisea, o viziune in care imaginatia capata proportii cosmice, iar gestul artistului reuseste sa dea o expresie concreta trairilor.
Drumul pana in acest punct a insemnat munca sustinuta, un efort pe care il putem constata, de-a lungul anilor, prin amploarea acestei opere. Locul lui Dan Bota in pictura romaneasca este castigat cu siguranta. Situarea lui intr-o buna traditie a picturalitatii de la inceputul secolului al XX-lea, invatand atat din lectia lui Cezanne, dar iubindu-l concomitent si pe Matisse, el a stiut a exploata un discurs pictural complex, a avut capacitatea de a intelege anvergura unui limbaj ce poate trai prin propriile resurse. Scoaterea din scara, freamatul vital al materialitatii picturale, orizontul afectiv, vocatia monumentalului sunt cateva dintre elementele pe care Dan Bota le-a exploatat pe parcursul anilor, ajungand la o dezinvoltura de invidiat, dar din care controlul nu lipseste, iar gestul urmeaza un traseu fara constrangeri. Inteligenta si sensibilitatea, fervoarea, pasiunea cu care traieste in atelierul minuscul aceasta aventura, universul conventional cu care pictorul este familiarizat capata o expresie fabuloasa, el devine misterios si incitant asa cum se vede in multe dintre lucrarile sale.
Dan Bota si-a trait destinul artistic intr-o relativa izolare care, trebuie sa spunem acum dupa atatia ani, i-a fost benefica. El nu s-a simtit legat de traditia unei scoli, nu a facut parte din grupari artistice, a participat la viata artistica, a avut prieteni in lumea plasticii, dar a privit si analizat cu detasare ceea ce se intampla in jur. Personalitatea sa artistica s-a construit prin contactul cu o buna cultura plastica, printr-o selectie facuta in spiritul formatiei sale de arhitect, acolo unde spatiul si logica constructiva sunt elemente de baza, dar ceea ce ne face sa vorbim astazi despre pictura lui Dan Bota sunt calitatile de colorist pe care le-a demonstrat de-a lungul anilor. Performanta sa tine de acordul pus intre “ratiune” si “sensibilitate” prin care transforma motive banale in repere vizuale.”
Maria-Magdalena Crisan, Octombrie 2008

“[…] Dan Bota aspira la o mare libertate de exprimare si de aceea arsenalul posibilitatilor de exprimare e folosit in chip surprinzator, fara prejudecati sau obsesie a stilului. Oricum, substantialitatea comunicarii se indatoreaza in chip fundamental observatiei si interpretarii ei. Pictorul priveste realitatea cu un fel de vesnic incantata uimire – de unde si nota de prospetime a panzelor sale – si in acelasi timp cu sagacitate, ceea ce confera acelorasi panze adancime, semnificatii si posturi emblematice. Dan Bota evoca lumea din unghiul maximei ei claritati si transparente. Literaturizarea in jurul creatiei sale (in ciuda coerentei epice) ramane ineficace, fiindca imaginea isi cauta si atinge plenitudinea, sensul, exclusiv prin registrul plasticitatii. Claritatea remarcata acorda picturii lui Dan Bota o nota de fabulos, asemanatoare intrucatva celei intalnite in operele primitivilor.”
Cornel Radu Constantinescu, Februarie 1986

 Dan Bota este mai aproape,in lucrarile exxpuse,de lumea exploziva a culorilor carora le da forta si sens prin masa fragmentara a albului decupat,parca,din memoria istoriei,impregnandu-l in real.O ”Poarta imparateasca”,o ”Poarta a intrebarilor tulburatoare”,o ”Poarta dintre lumi”, structuri cromatice, buchete de flori…pentru cunoscatori – compozitii de dimensiuni medii si mari – sunt expresia revelarii luminii divine ; a intalnirii cu frumusetea pura a lumii create, in care se  retrage  ca un  monah harazit  sa-i celebreze substanta profunda a formelor si a culorii insasi.
Veronica Marinescu Galeria Veroniki Art 2010

“[…] Dan Bota se multumeste sa faca pictura buna, de profunzime si problematica specioasa… De aici, de fapt, si problematica tulburatoare a picturii lui Dan Bota, subtilitatea si forta ei, intr-un fel refacand traseul prospectiunilor fove din perspectiva unui alt timp interior, dar si obiectiv. O anumita savoare a materiei, ca un senzualism epurat subtil, pana la aluzie dar nu si asceza, pentru a lasa loc aburului romantic, transpare chiar si din prelucrarea cromatica deliberata, forta emotionala a orchestrarilor tonale inlocuind, cu evident profit expresiv, restituirea plata si comoda. “
Virgil Mocanu, Ianuarie 1989

“Daca, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptos al realului, o constiinta fascinata si sedusa de spectacolul enorm al culorii, un hedonist, pana la urma, care celebreaza frumusetea creatiei pe masura ce o descopera si o ia in posesie, din punct de vedere al angajarii morale si al filosofiei implicite, chipul artistului ia o alta infatisare. Pictura devine o forma necrutatoare de lupta, ea se naste dintr-o evidenta spaima de vid, exuberanta devina simptomul unei mari angoase in fata incremenirii si a mortii, iar pata de culoare se transforma intr-un vehicul al vietii care tinde sa se manifesteze exploziv, ca singura alternativa la neant. Pictand panze mari, suprafete care se substituie realului insusi, Dan Bota incearca o reproiectare a lumii, o reconfigurare a acesteia printr-un scenariu aproape mistic – adica prin mantuirea imaginii brute si prin transsubstantierea culorii.”
Pavel Susara, 2005

“[…] lucrarile pictorului au o mare limpezime, coerenta in descriere si articulare, austeritati laconice in rostire, ce face sa li se perceapa lirismul mai mult prin ceea ce creatorul se retine a dezvalui, prin lucidul si permanentul control asupra ipostazierii plastice si vibratiei afective. Lucrarile lui n-au, cum se spune ambiguitati incitante, echivocuri care activeaza speculatia. Diversitatea, complexitatea starilor de spirit incercate, amplitudinea perceptiei si a transfigurarii, libertatea in exprimare spre care tinde fiecare artist se regasesc la el in irepetabilitatea solutiilor, a organizarii compozitionale si chiar in factura tratarii materiei, in registrul variat al temelor si situatiilor evocate, al repertoriului de semne.”
Cornel Radu Constantinescu, Februarie 1982

“[…] Aceste polifonii dobandesc la Dan Bota, acceptiuni aparte, sub pecetea unei monumentalizari a motivului. Ferestrele devin ample suprafete transparente, oglinzile isi imprumuta unele altora rasfrangerile, in cadente ceremoniale. Desi evolueaza in perimetrul prin traditie << intimist >> al naturii statice, Dan Bota nu e un pictor de fragilitati si moduri minore. Arta lui este a unui << componist >>, ce aspira la marea dimensiune parietala. In naturile sale statice sunt intuite vaste peisaje sau scene cu figuri. Un aer sever, o sonoritate opulenta si totusi oarecum surdinizata, putin introvertita feresc tonurile foarte intense de efecte pur retiniene. Aciditatile culorii se ivesc acolo unde staruie si o indicibila, ascunsa gravitate. Opozitiile au cateodata vehemente dramatice: albastrul e celest, negrul capata adancimi de neant. In obiectele cele mai modeste se presimt exaltari cosmice.
Dan Bota practica acum o pictura de incandescente expresive, autoritar impusa printr-o inteligenta plastica vie, in necontenit exercitiu. Reconfortanta, sinceritatea absoluta ce o presupune si o sustine, e menita a-i asigura, totodata, trainicia.”
Mihai Ispir, Ianuarie 1989

“[…] imaginea este clara ca un rationament fara nici o fisura, translucida ca un  spectru de lumina subaquatica, elementele ca si ansamblul imaginii sunt citibile, nu usor descifrabile. Sugestia urmeaza limpiditatii – nu o precede sau o determina. Privesti si intelegi si ramai pe ganduri.
[…] Melancolia meditativa tine de ordinea contemplatiei nu a intrezaririi incerte. Ochiul se nelinisteste bucuros de atatea lumini si penumbre cu ocoluri neasteptate dar nu imprevizibile, nu de tenebre brusc aparute si fara raspuns. In fine, ratiunea si inima stau fata in fata ca si cum ar fi una alteia ecou. De ce nu?”
Octavian Barbosa, Noiembrie 1988

 “[…] atras de transcriptia bruta a emotiilor si observatiilor in fata naturii, artistul tinde sa redea in fiecare tablou o stare de constiinta… Pictura sa contine astfel, o profunzime penetranta, o vigoare constructiva, ce sporesc expresivitatea si vivacitatea plastica a manierei sale de a interpreta si picta. Elementele naturii dobandesc semnificative sensuri spirituale.”
Mircea Deac, Ianuarie 1989

Dan Bota este un longeviv pătimaş, un singuratec pistolar (cu amorsă) în cercurile cromatice ale lui Delaunay. După aproape 20 de expoziţii personale, ultimele marcate de salturi stilistice uimitoare, câştigă un maraton real al „neatârnării” de vreun sprijin instituţional sau de privilegii şi notorietăţi de breaslă. S-a format profesional ca architect şi s-a plămădit ca pictor prin exigenţă etică de atelier continuu. Fără mentori şi afini ai mediului bucureştean, ghidat exclusiv de astrele câtorva nume mari ale modernismului european, pictorul devine, mai ales după desfăşurarea expoziţională de la finele lui 2012, un caz pilduitor.
Aurelia Mocanu, 2014

“[…] adevarata sa recunoastere si mai larga sa pretuire este de acum, am convingerea, pe cale a se implini. O merita pe deplin fiindca dupa opinia mea Dan Bota este una dintre cele mai viguroase si autentice vocatii din pictura noastra contemporana.”
Cornel Radu Constantinescu, Ianuarie 1989

“[…] Fascinat de vitalitatea si vigoarea realului, Dan Bota descopera in cuprinsul acesteia cele doua elemente, forma ci culoarea, ele devenind, in asociere sintetica, agentii picturali cu care autorul isi structureaza universul artistic. Din diversitatea configurarilor lumii naturale, Dan Bota opteaza mai ales pentru regnul vegetal – planta, indeosebi, planta ornamentala ale carei frunze si flori devin semnele principale ale constructiei unei imagini. Lor li se asociaza, subordonata in articularile compozitionale, reprezentarea unei diversitati de obiecte, utilizate pentru virtutile lor formale si cromatice. Compozitia se organizeaza intr-un spatiu dat, de regula al habitatului (interiorul de locuit, atelierul de creatie, fereastra, masa, etc.) reprezentat ca atare ori numai presupus, implicat si sugerand mai largi deschideri de orizonturi.
[…] Dan Bota alege un punct de vedere fix al vizualizarii, euclidian, logic, rational, de la care rareori isi permite devieri partiale ale reprezentarii intr-un ansamblu coerent, ca accente, sincope, exprimari eliptice, solicitate si justificate de principiul activ al simplificarii. Spatiul interobiectual este ideal si abstract, dar vital ca atmosfera purificata de ploaie sau ca aceea a zonelor montane.”
Horia Horsia, Ianuarie 1984

“[…] impresionanta in expozitie este preocuparea artistului pentru spatiu,un spatiu depasind limitele fizice,capatand,in opere ca “Spatiu”sau”Cumpana luminii”,valoarea unei meditatii transcendentale.De altfel,prezenta unor ghicite elemente arhitectonice in cateva dintre peisaje,abia individualizate,are aceeasi valoare de permanenta spirituala,dincolo de ideea habitatului obisnuit.Artistul se misca continuu intre tentatia infinitului,ca in peisajele amintite,si dorinta de anulare a perspectivei.Este cazul catorva compozitii,interesante,in care structura initiala este aproape acoperita de tusa vizibila,prelunga,inchizand drumul privirii catre ceea ce,evident,exista dincolo.Peste aceste preocupari de geometrie constructiva intervine rolul culorii,puterea ei expresiva.Dan Bota o foloseste uneori in felul expresionistilor,fie prin saturarea tonului dincolo de valoratia culorii locale,respectate dar accentuate,fie prin alaturarea de culori primare,ritmate,din loc in loc,de cate o secundara.”Culorile toamnei”etaleaza,de exemplu,o combinatie de rosu intens,albastru si galben,juxtapunerea de albastru-galben sau exaltarea culorii cu ajutorul fondurilor negre adaugand dimensunea de expresionism cromatic amintita.Un”Promontoriu”sau un peisaj”Intre doua ape”pun pauze de respiratie privirii vizitatorului,alteori pictorul se lasa in voia placeriii de a picta si atunci apare”Badineria”,un fragment de existenta cu tenta romantica,asa cum,tot o tenta de fericita comuniune cu lumea aduc inflorescentele din unele compozitii sau suprafetele de poetica interrelationare a culorilor,in care granita dintre tonuri dispare lasand locul unui val continuu cu o infinitate de nuante abia discernabile.Dan Bota se dovedeste si in aceasta expozitie un artist cu capacitatea unei poetici proprii,fie ca ne referim la modalitatea de expresie propriu-zisa sau la trama spirituala care subintinde suprafata pictata.Ca orice opera autentica,pictura lui Dan Bota comporta mai multe niveluri de lectura,de la cel strict vizual,oferind o reala placere senzuala a relatiei cu opera,la acela mai profund,de”joc secund”,cerand o obisnuinta a perceptiei estetice.”

“[…] ochiul staruie indelung, surprins de un anonimat al realitatii care-si dezvaluie treptat identitatea inconfundabila, desi viziunea si conceptia care prezideaza constructia imaginii tine de instrumentarul curent al celei mai bune traditii figurative. Artistul stie bine ca repaosul nu este negatia miscarilor vitale, ci un ragaz contemplativ, insemnand momentele de savoare ale devenirii. Concentrari ca de sonet sau ample desfasurari vizuale, releva vocatia si forta unui picturi ajunsa la zenit.”
Octavian Barbosa, Noiembrie 1992

“[…] Dan Bota isi compune cu maxima seriozitate lucrarile, osciland neasteptat intre aparenta aglomerare si dezordine de obiecte si o reducere parcimonioasa a inventarului acestora. Echilibrul este mereu pastrat cu o deosebita abilitate in ciuda faptului ca, spre deosebire de natura statica traditionala, aici nu descoperim puncte de maxim interes (“eroii principali”) si nici zone de interes secundar. Intr-o asemenea pictura nu exista obiecte << nepicturale >> sau nesemnificative, totul este tratat ca forma in culoare, nimic insa nu e pur si simplu fotografiat. O predispozitie marcata pentru culorile saturate devine un avantaj care asigura tectonismul ansamblului, relevand, in plus, o nota de particularizare subtila a atmosferei generale a compozitiilor.”
Marius Tataru, Februarie 1986